Progresele tehnologice sunt întotdeauna sărbătorite, mai ales atunci când acestea influențează pozitiv viața oamenilor și pot aduce schimbări reale și imediate celor care au cel mai mult nevoie de ele. 

O veste care promite să îmbunătățească - și mult - calitatea vieții persoanelor care suferă de un fel de paralizie motorie a fost sărbătorită și așteptată în lumea tehnologiei și, de asemenea, în miile de familii care au un membru care, din anumite motive, au pierdut mișcarea. de brațe și picioare.

Rezultatele timpurii ale noii invenții sunt promițătoare. Un francez în vârstă de 28 de ani și-a recuperat din nou câteva mișcări după patru ani în pat, fără să se poată deplasa. Mega curios  va spune totul pentru tine.

Pacientul
La 24 de ani, francezul Thibault se distra cu câțiva colegi într-un club de noapte, când a avut un accident care a căzut de la o înălțime de 15 metri. Căderea a provocat o vătămare severă a coloanei vertebrale, determinându-l să piardă mișcările corpului de la umeri în jos. Chiar dacă după un timp și-a recuperat mișcările de încheietura mâinii, ceea ce i-a permis să mute un scaun cu rotile, este de necontestat faptul că accidentul - care a avut loc în urmă cu patru ani - a schimbat viața lui Thibault pentru totdeauna.

Tânărul a fost ales să ia parte la un proces condus de oameni de știință de la Universitatea Genoble și cercetători de la o companie care dorea să testeze un „robot” care imită un exoschelet. Echipamentul ar putea să se deplaseze controlând mintea pacientului prin doi senzori implantați între piele și creier. Deși sună ca o idee directă dintr-un film de science-fiction, creația a fost responsabilă pentru primii pași ai lui Thibault după patru ani de paralizie.

Viitorul
În ciuda testului, care a fost un succes, oamenii de știință au remarcat că mai sunt de îmbunătățit „costumul”. Deși este deja posibil ca pacientul să vadă exoscheletul fără ca acesta să fie conectat la vreun computer, mișcările sunt limitate la o cameră, de exemplu, deoarece structura trebuie să fie încă atașată la tavan pentru a oferi mișcării o stabilitate mai mare.

Chiar și așa, este un avans fără precedent și o speranță pentru nenumărați pacienți care astăzi au un anumit grad de paralizie.