Sarcina rămâne una dintre cele cele mai frumoase perioade din viaţa unei femei. Cu toate astea, întrebările devin acum tot mai apăsătoare.

Ecografiile sunt însă cea mai potrivită cale de a ne asigura că sarcina decurge normal şi că bebeluşul creşte sănătos pe parcusul celor 9 luni. Mai mult, ecografia intermediază prima ”întâlnire” între mămică şi bebeluş, un moment care nu va fi uitat, cu siguranţă, niciodată.

”Ecografia este metoda principală de detecţie a malformatiilor congenitale, de evaluare a evoluţiei sarcinii şi a stării de bine a fătului. Această investigaţie permite examinarea anatomiei fetale, a organelor interne şi detecţia nu doar a anomaliilor majore, dar şi a elementelor sugestive pentru o anomalie cromozomială sau sindrom genetic. Drept urmare, această investigaţie ar trebui recomandată tuturor pacientelor însărcinate.

Frecvenţa examinărilor diferă în funcţie de protocolul fiecărui centru medical şi de specificul fiecărui caz în parte. Există însă o serie de examinări esenţiale pentru perioada sarcinii, pe care orice viitoare mămică ar trebui să le facă”, spune dr. Anita Maxim, medic specialist obstetrică – ginecologie, pentru Ce se întâmplă, doctore?

Dacă prima ecografie, realizată de obicei la 5 – 7 săptămâni, calculate de la prima zi a ultimei menstruaţii, va avea drept principal obiectiv confirmarea sarcinii, cea realizată între săptămâna 11 şi 13 va releva detalii esenţiale despre evoluţia fătului. ”În timpul ecografiei ”de prim trimestru”, medicul va confirma prezenţa intrauterină a sarcinii, va determina vârsta gestaţională, eventualitatea unei sarcini multiple şi va confirma prezenţa activităţii cardiace. Tot atunci se va efectua primului test de screening, care permite identificarea cazurilor cu risc crescut de anomalie genetică. 

Această ecografie permite şi evaluarea unor situaţii care pot complica sarcina, cum ar fi sângerarea vaginală şi durerile abdominale, precum şi examinarea ovarelor, a colului uterin şi a pereţilor uterini pentru identificarea eventualelor elemente patologice. Examinarea ecografică poate fi completată cu determinările sanguine pentru dublu test sau pentru testele non-invazive de diagnostic prenatal, realizate într-un interval specific de timp”, arată specialistul.

Ecografia de prim trimestru se face de obicei transabdominal şi durează între 30 şi 45 de minute. Există însă situaţii în care este necesară şi examinarea transvaginală.

Ecografia morfologică fetală permite evaluarea detaliată a anatomiei fătului

În intervalul cuprins între săptămânile 18 şi 23 de sarcină se recomandă realizarea ecografiei morfologice fetale.

”În trimestrul II, în jurul vârstei de sarcină de 20 de săptămâni, proporţia dintre cantitatea de lichid amniotic şi dimensiunile bebeluşului este ideală pentru a examina organele bebeluşului.  Ecografia morfologica fetală permite evaluarea sistematică a anatomiei interne şi externe a fătului pentru prezenţa de malformatii congenitale, urmărirea creşterii fetale şi a încadrării în parametrii de vârstă gestaţională, examinarea anexelor fetale, a placentei şi a lichidului amniotic”, explică dr. Anita Maxim.

O examinare corectă trebuie să urmărească o serie de imagini obligatorii, care oferă informaţii importante despre dezvoltarea normală a fătului şi necesită un echipament performant, dedicat ecografiei obstetricale.

Ecografiile de ultim trimestru semnalează eventualele suferinţe fetale cronice

În ultimul trimestru de sarcină, medicul poate recomanda realizarea mai multor ecografii (chiar şi săptămânal), pentru a monitoriza creşterea normală a bebeluşului şi pentru a identifica eventualele semne de suferinţă fetală cronică. În această perioadă, ecografiile ajută şi la planificarea modalităţii de naştere.

”Ecografiile de trimestru trei urmăresc posibilele anomalii fetale care pot sa apară în evoluţie la o sarcină aparent normală până la momentul respectiv şi evaluarea creşterii fetale şi a stării de bine a fătului în uter. Ea este cu atât mai importantă la cazurile cu afecţiuni care pot să ducă la restricţia de creştere intrauterină şi la suferinţa fetală cronică (hipertensiunea de sarcină, diabetul de sarcină, trombofilia)”, arată medicul.

În afară de aceste trei examinări esenţiale, medicul curant poate recomanda efectuarea ecografiilor de sarcină suplimentare, în funcţie de particularitatea fiecărui caz, de afecţiunile care complică sarcina şi de evoluţia sarcinii.

”Acolo unde se identifică elemente sugestive pentru o anomalie congenitală sau sindrom genetic, ecografia şi testele de screening (dublu test, triplu test, cvadruplu test, test noninvaziv NIPT/NIFTY/PANORAMA) necesită completare prin biopsie de vilozităţi coriale sau amniocenteză, ca teste de obţinere a codului genetic fetal. În anumite cazuri, se poate recomanda un RMN pentru evaluarea în detaliu a anomaliilor structurale. Biopsia de vilozităţi coriale poate fi efectuată în săptămânile 10-12 de sarcina, iar amniocenteza se poate face după 16 săptămâni de sarcină.

Tehnicile de examinare ecografică şi analizele complementare indicate de acestea trebuie discutate întotdeauna împreună cu medicul curant, pentru a alege protocolul de urmărire şi testele cele mai utile pentru fiecare caz în parte”, spune dr. Anita Maxim.