Având în vedere că oriunde ai citi în legătură cu alimentația, expresii precum „alimente bio” sau „alimente organice” sunt frecvent întâlnite, este firesc să îți pui întrebarea: „ce diferențe există între acestea?”.

ECO, BIO sau organic sunt termeni utilizați în mod diferit în funcție de țară sau de regiunea geografică în care se fabrică produsele care poartă aceste embleme. Spre exemplu, în România se utilizează ECO. La modul general, este bine să știi că un produs organic este acela obținut „fără utilizarea substanțelor chimice, fără intervenții genetice și în armonie cu natura și mediul înconjurător”. Pe de altă parte, pentru produsele certificate în acest sens de către un organism abilitat se utilizează termenii: bio/organic/ecologic.

Cei care produc bunuri ecologice, organice ori bio, trebuie să urmeze pașii impuși prin legislație. Nu există posibilitatea de a omite anumite etape de producție sau de a nu respecta normele în vigoare, deoarece există organisme de certificare și inspecție care fac controale în mod periodic pentru a se asigura că produsele în cauză pot fi etichetate ECO.

Eticheta ECO trebuie să conțină în mod obligatoriu:

• Informații cu privire la producția ecologică;
• Sigle;
• Denumirea și codul organismului de certificare și inspecție care a realizat controalele și, în cele din urmă, a eliberat producătorului un certificat de produs ecologic.

Legislația românească cuprinde numeroase norme cu privire la certificarea organică, însă poți reține că acesta este un proces prin care se certifică produse agricole sau alte produse care au o legătură cu acest domeniu. Este vorba, așadar, despre carne, produse lactate, semințe, mâncare procesată ș.a.m.d.

Deși pentru certificarea organică trebuie să se îndeplinească condiții diferite de la un stat la altul, la nivel global au fost stabilite niște reguli de care trebuie să țină cont toate țările. Între aceste reguli sunt incluse și cele care interzic următoarele acțiuni:

• Producătorii nu trebuie să folosească substanțe chimice artificiale: pesticide, fertilizatori, aditivi alimentari – există și mici excepții; nu au voie să folosească organisme modificate genetic sau iradieri.

Pe de altă parte, setul de reguli le include și pe următoarele:

• Pământul utilizat trebuie să fie ferit de substanțe chimice timp de mai mulți ani înainte de a începe producția organică;
• Producătorii certificați trebuie să țină o evidență scrisă a operațiunilor de zi cu zi;
• Oricând pot avea loc inspecții neanunțate ale organismelor de certificare sau ale autorităților.

Probabil că ești interesat/ă să știi și care sunt produsele ce se pot certifica organic. Discuția implică două puncte de vedere:

• Legal: doar produse agricole sau alte produse care au o legătură cu acest domeniu;
• Comercial: cosmetice organice, restaurante, firme de catering sau textile – însă toate acestea sunt certificate doar de organisme private.

Revenind la subiectul esențial al articolului, nu se poate vorbi despre o diferență între organic și bio, pentru că aceasta nu există. După cum spuneam inițial, termenii sunt utilizați în funcție de regiune și țară:

• „organic” este folosit cu precădere în spațiul anglo-saxon – de exemplu organic food;
• „bio” este folosit cu precădere în spațiul franco-german – de exemplu agriculture biologique;
• în țara noastră, pe sigla de certificare este scris: Agricultură Ecologică.