Durerile pelvine, ciclurile menstruale prelungite, sângerările vaginale anormale sau dificultăţile la urinare sunt frecvent semnalate ginecologilor de către femei şi pot fi simptomele care anunţă prezenţa unui fibrom uterin, o tumoră benignă uşor de depistat la un control de rutină.
„Fibromul poate fi depistat ecografic, dar chiar şi un consult ginecologic de rutină poate preciza localizarea acestuia şi dacă este vorba despre o tumoră voluminoasă sau nu. Prin palparea tumorii fie în peretele uterului, fie în afara acestuia, medicul poate depista tipul de fibrom, volumul acestuia şi poziţionarea”, afirmă Ionela Anghelescu, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul clinicii de fertilitate Gynera.
Până la această oră, cauzele apariţiei fibroamelor nu sunt complet cunoscute. Specialiştii le diagnostichează mai frecvent în rândul femeilor care au hipertensiune arterială sau al celor cu probleme tiroidiene. În plus, pot apărea mai frecvent la femeile ale căror mame sau bunici au avut fibroame.
Unul dintre cele mai neplăcute efecte este că, deşi vorbim despre o tumoră benignă, iar riscul de transformare în cancer este foarte mic, fibromul poate împiedica instalarea unei sarcini şi naşterea unui bebeluş sănătos.
„Fibroamele care afectează fertilitatea şi reduc şansele de implantare sunt cele care se dezvoltă către cavitatea uterină. Dacă sunt dezvoltate complet în cavitatea uterină, fibroamele pot juca rolul unui sterilet, scăzând astfel şansele de fixare a sarcinii”, avertizează specialistul.
Pentru a creşte şansele obţinerii unei sarcini în cazul pacientelor diagnosticate cu o astfel de tumoră, medicii pot recomanda mai multe tipuri de tratament în funcţie de mărimea şi poziţionarea fibroamelor uterine.
„Intervenţia chirugicală de îndepartare a fibroamelor poate consta în laparoscopie – se adresează fibroamelor din peretele uterului şi celor dezvoltate complet în afara uterului – sau histeroscopie, pentru fibroamele situate în cavitatea uterină. Pe lângă îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor uterine, există şi opţiuni medicamentoase de tratament, precum şi montarea unor dispozitive intrauterine (sterilete) cu eliberare lentă de progesteron”, descrie terapiile medicul Ionela Anghelescu.
De asemenea, există şi embolizarea uterină sau întreruperea vascularizaţiei către fibrom, însă această tehnică periclitează şansele obţinerii unei sarcini.
„Embolizarea constă în introducerea unor particule speciale, la nivelul vasului care „hrăneşte” fibromul şi astfel este întrerupt aportul de sange. Treptat, fibromul îşi va reduce volumul, într-un an putând ajunge la 30% din volumul iniţial, rareori dispărând complet. Embolizarea este preferată de către pacientele care vor sa evite intervenţia chirurgicală şi care nu îşi mai doresc copii. Asta pentru că există riscul ca embolizarea să afecteze şi vascularizaţia endometrului. Acesta devine atrofic, subţire, cu şanse reduse de implantare a unei sarcini”, completează medicul.
După tratamentul unui fibrom, o sarcină poate apărea imediat, pe cale naturală. În cazul intervenţiilor ample, sarcina trebuie amânată 6 luni, până la refacerea uterului. Există şi posibilitatea obţinerii unei sarcini, fie pe cale naturală, fie prin fertilizare in vitro, chiar şi fără îndepărtarea fibroamelor. Asta dacă tumorile benigne sunt de mici dimensiuni şi nu dau simptome.
