Psihologul Laura Maria Cojocaru este de părere că manifestarea cea mai profundă a iubirii se realizează prin limbajul mângâierilor fizice, care include o paletă foarte largă de gesturi de afecţiunile: de la ţinut de mână, sărutări, îmbrăţisări până la contactul sexual în sine.
“Toate aceste gesturi sunt modalităţi de a-i comunica partenerului emoţia iubirii. Ba mai mult, atingerea fizică este în sine mai mult decât exprimarea iubirii, ci o cale de a ne menţine sănătatea şi tinereţea atât la nivel emoţional, cât şi mental sau fizic.
În folclor sunt răspândite 3 expresii care descriu cel mai corect puterea îmbrăţişărilor: Avem nevoie de 4 îmbrăţişări pe zi ca să supravieţuim, 8 ca să ne menţinem şi 12 ca să creştem. Mai mulţi oameni de ştiinţă au concluzionat, prin nenumărate experimente, că nevoia de contact corporal este la fel de importantă precum nevoia de foame, sete şi somn”.
Ce efect are îmbrăţişarea asupra organismului
Pe lângă senzaţia de bine pe care o creează, îmbrăţişările au ca efect alinarea durerii sufleteşti, reduc anxietatea şi depresia. Din acest motiv, persoanele care au aceste trăiri au şanse mai mari de recuperare şi recăpătare a stării de bine dacă au pe cineva alături, fie chiar şi un animal de companie. De asemenea, îmbrăţişările pot lupta eficient împotriva infecţiilor şi pot reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Importanţa atingerii se reflectă în compoziţia pielii noastre, care are milioane de celule receptoare sensibile la cea mai mică schimbare de presiune şi în structura creierului, unde s-a descoperit că aria din cortexul cerebral prefrontal dedicată atingerii este mult mai mare decât suma ariilor tuturor celorlalte simţuri.
“În doar zece secunde de îmbrăţişare se produce la nivel fizic o scădere a oxitocinei (hormonul stresului) în creier. Această reacţie chimică scade presiunea sângelui,luptă împotriva oboselii şi a infecţiilor şi ameliorează simptomele depresiei. De asemenea, prin îmbrăţişări, scade cantitatea de cortizol din sânge (hormonul care reglează metabolismul glucidic). Reacţiile biochimice şi fiziologice la îmbrăţişare, pot produce (în special la femei, arată unele studii) îmbunătăţirea competenţelor sociale (comunicare, reducerea sentimentelor de jenă, asertivitate) şi creşterea sentimentului de încredere.
Totodată, îmbraţisarea aduce stimulări psihice şi fiziologice pozitive, atât la cei care îmbrăţişează cât şi la cei îmbrăţişaţi, crescând sentimentul de protecţie, siguranţă, încredere în sine şi în cei din jur, forţă interioară şi sănătate”.
Despre sex, numai de bine
Apetitul sexual este dat de nivelul de estrogen din sânge, iar atracţia pe care o simţim faţă de partener este provocată în principal de trei neuro-transmiţători: adrenalina, dopamina şi serotonina. Adrenalina face inima să bată mai tare şi pulsul să crească, de aici şi “fluturaşii din stomac”, dopamina şi serotonina provoacă plăcerea.
“În timpul actului sexual, al unui sărut sau al unei atingeri, hipotalamusul secretă şi neurohipofiză eliberează vasopresină şi oxitocină. Aceşti hormoni sunt responsabili de menţinerea şi dezvoltarea sentimentelor de dragoste, de apariţia plăcerii şi influenţează totodată fidelitatea unei persoane (în studiile efectuate pe animale, s-a observat că aceşti hormoni pot lega pe viaţă partenerii).
Eliberarea de oxitocină constituie o explicaţie a faptului că unele persoane se îndrăgostesc cu adevărat după ce fac dragoste cu partenerul, devenind mai înţelegători, mai permisivi şi mai atenţi la părţile pozitive ale partenerului. Acest lucru se întâmplă deoarece din momentul în care dopamina începe să excite centrii specifici din creierul nostru, zonele care procesează emoţiile negative şi critica socială negativă îşi încetinesc acţiunea până la sistarea acesteia (fapt arătat de analiză tomografică a persoanelor îndrăgostite)”.
Se pare că sloganul “make love, not war” are semnificaţii mult mai profunde şi mai legate de sănătate, la propriu!
În timpul actului sexual, chiar şi la o simplă atingere a partenerului, sunt eliberate în corpul fizic endomorfinele (“hormonii fericirii”). Acestea menţin dorinţa, pasiunea şi fericirea în cuplu.
“După un anumit timp, însă, activitatea endomorfinelor scade, ceea ce poate duce la instalarea rutinei în relaţie. Activitatea sexuală devine deci foarte importantă în acest moment, deoarece în timpul orgasmului aceste endomorfine se eliberează în tot corpul, dând senzaţia de fericire extremă. De asemenea, aceşti hormoni ajută şi la eliminarea stresului, îmbunătăţesc performanţele intelectuale ale persoanelor, menţin tinereţea şi vitalitatea organismului”.
