Încă de pe vremea Imperiului Roman, s-au făcut încercări de a controla transpirația și mirosul de pe axilă. Bărbații din această epocă foloseau sub arcuri mici tampoane aromate pentru a reduce mirosul de transpirație.

La începutul secolului al XX-lea, Statele Unite au fabricat un produs pe bază de sulfat de potasiu și sulfat de aluminiu, care va fi capabil să controleze transpirația și să scadă mirosul și l-a numit deodorant.

Datorită prețului ridicat, produsul s-a răspândit doar în Occident. După al doilea război mondial, prețurile au scăzut și astfel deodorantul a devenit accesibil.
Astăzi, deodorantul vine în diferite forme care pot fi alese în funcție de nevoile fiecăruia, găsim deodorante aromate sau necentrate, cu sau fără alcool și cu cele cu sau fără agenți bactericide.

Ele pot fi, de asemenea, antiperspirant, care închide aproximativ 50% din glandele sudoripare sau antiperspirant care reduce formarea și transpirația mirositoare.